Cărţi Ortodoxe

Pentru fiul Dumneavoastră să vă rugaţi, însă cu osârdie, şi Domnul îl va milui, trimiţându-i lumina harului, ce luminează şi înţelepţeşte, alungând toate şovăielile.

Îmi pare rău pentru rătăcirile fiului Dumneavoastră. Dacă are împreună-pătimire neminci-noasă faţă de săraci, asta poate atrage asupra lui mila lui Dumnezeu, care trezeşte la adevăr şi îndreaptă viaţa.
Celui mai mic să-i spuneţi în taină: „Nu asculta ce spune fratele tău; vorbeşte gura fără cap”.
Vrăjmaşul îşi seamănă pretutindeni neghinele, care fac cercuri prin văzduh şi aterizează în sufletele celor care stau cu gura căscată, adică fără luare-aminte la sine.

Pentru fiul Dumneavoastră cel zăpăcit rugaţi-vă. Va da Domnul şi se va îmblânzi. Face pe cocoşul datorită influenţelor dinafară. Până când va veni această îmblânzire, Domnul să vă dăruiască răbdare. Mângâiaţi-vă cu ceilalţi fii şi mulţumiti-vă cu aceasta. Dea Domnul să rămână neschimbaţi în bunele lor aşezări sufleteşti.

DESPRE ACEEAŞI ŞI
DESPRE EDUCAREA COPIILOR

Cu fiul Dumneavoastră cel rătăcit nu aveţi alta de făcut decât să vă rugaţi, şi Domnul va rândui mântuirea lui, dacă va vedea la el vreo maleabilitate cât de mică.
Micuţa Dumneavoastră are personalitate. Asta înseamnă că trebuie să fiţi foarte prudentă, să faceţi cumva în aşa fel încât ea să vă împlinească voia crezând că face ce vrea ea. Totuşi, pentru educarea caracterului ei este folositor şi să o puneţi să facă ce nu doreşte.
Vasile, fratele doamnei Narâşkina, era căsătorit cu o englezoaică. Ei îşi creşteau copiii în aşa fel încât întreaga zi le era împărţită între felurite îndeletniciri, şi copiii nu îndrăzneau să nu facă la ora stabilită ceea ce aveau în program ori să facă altceva. Bineînţeles, în program erau jocuri şi toate celelalte. Aşa aţi putea s-o deprindeţi şi Dumneavoastră pe micuţă.

Pe „Negruţa” s-o întărească Domnul. Să nu privească îngrijirea micuţei ca pe o sarcină pusă în cârca ei de oameni şi împlinită pentru oameni, ci ca pe o lucrare încredinţată de Domnul însuşi şi bineplăcută Lui. Să caute spre Domnul şi să îi spună în conştiinţa sa: „Pentru Tine, Doamne, fac asta. Ajută-mi şi primeşte cu bunăvoinţă această osteneală”.

DESPRE POVAŢA
PE CARE TREBUIE S-O DEA O MAMA
FIICEI SALE ARŢĂGOASE
Îmi pare foarte rău că „Negruţa” e arţăgoasă… Trebuie s-o învăţaţi să deprindă stăpânirea de sine. Faceţi precum urmează: când iese la iveală această neputinţă a ei, să nu-i spuneţi nimic, fiindcă si Dumneavoastră sunteţi puţin neliniştită atunci, iar ea e tulburată, în starea aceasta, nimic din ce-i veţi spune nu va avea vreo urmare bună. După ce vă veţi linişti amândouă (în aceeaşi zi sau în cea următoare), spuneţi-i cu dragoste de mamă: „Vrei să fii cea mai înţeleapta fată ? Niciodată nu-ţi îngădui slăbiciunea de a-ţi da drumul la gură sau de a face vreo mişcare care arată că în sufletul tău e neorânduială… Asemenea ieşiri te înjosesc întotdeauna şi dovedesc că nu te poţi stăpâni. Mă doare să văd la tine asta. lubindu-te, îţi doresc să fii desăvârşită întru totul, lucru care nu-i complicat deloc. Fă aşa: când sufletul tău începe să se mişte spre tulburare, potoleşte această mişcare, şi de-abia apoi spune şi fă ceva – iar câtă vreme eşti tulburată, taci”…
Câteva experienţe nu cu totul reuşite vor duce, poate, la unele reuşite… Vă doresc din tot sufletul spor în toate.
Mântuiţi-vă! Binecuvântează, Doamne!
Al vostru rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan

Înarmati-vă cu răbdare şi – lucrul principal -puneţi-vă lege să nu le băgaţi în seamă ieşirile sau ce vor mai născoci acolo.
Domnul să vă ajute!
Fiicei transmiteţi-i închinăciune şi binecuvântare ! îi doresc să aibă înţelepciunea lumească, dar nicidecum în paguba înţelepciunii duhovniceşti. Fără credinţă nu e nici linişte, nici rânduială în viaţă. Mântuieşte, Doamne!

POVAŢĂ CĂTRE O MAMĂ
DESPRE EDUCAREA FIICEI

Fiţi si mai iubitoare, şi arătaţi-vă dragostea. Fiţi mamă, nu comandant. Şi rugaţi-vă mult pentru ea, cu lacrimi. Dacă nu va găsi bucurie la Dumneavoastră, unde o va găsi ? Şi atunci, ce se va întâmpla cu viaţa ei ? !

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Îmi pare foarte rău pentru necazul Dumneavoastră şi rog pe Domnul să înlăture pricina lui: crizele de boală ale tinerei Dumneavoastră fiice.
Dar rugăciunea e rugăciune, iar doctorii sunt doctori. Şi pe doctori i-a dat Dumnezeu, iar a merge la doctor este voia lui Dumnezeu. Domnul vine cu ajutorul Său atunci când mijloacele fireşti rânduite tot de El pentru noi sunt neîndestulătoare. Ca atare, ne vom ruga, dar mijloacele fireşti nu trebuie dispreţuite. Căutaţi şi veţi afla!
Mi-a trecut prin cap următorul lucru: oare fata s-a plimbat îndeajuns în aer liber şi a făcut destul efort fizic ? Plimbaţi-vă cu ea în fiecare zi, călătoriţi.
Fireşte, doctorii pot ajuta doar dacă binevoieşte Dumnezeu.

Ca atare, încă o dată spun, ne vom ruga. Doresc din tot sufletul ca această boală să treacă fără urme. Domnul să vă binecuvânteze pe toţi şi mai ales pe bolnavă.
Al Dumneavoastră rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan

POVAŢĂ CĂTRE NIŞTE PĂRINŢI
AL CĂROR FIU NU ARE SPOR
LA ÎNVĂŢĂTURĂ

Sunt numeroşi oameni practici cărora nu le merge cu învăţătura, întrebarea: „Care sunt mai buni, oamenii practici sau învăţaţii?” încă nu şi-a găsit răspuns. Iar ca simţul practic şi învăţătura să se unească într-un singur om, asta se întâmplă rar.
Una singură să vă fie grija: ca fiul vostru să aibă obiceiuri şi rânduieli de viaţă bune, creştineşti. Nu strică să folosiţi câteodată, pe lângă sfaturi şi îndemnuri, şi autoritatea părintească.