Cărţi Ortodoxe

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Iată că Domnul încă vă dă rod pântecelui… Vă felicit! Domnul, Care l-a dat, să-i dea si venire bună pe lumea lui Dumnezeu. Fireşte, fără greutăţi asta nu se întâmplă. Aşa a rânduit Dumnezeu dintru început, spre aducere-aminte de ceea ce a făcut prima femeie – mama noastră, a tuturor. Oricum, Domnul pune şi în greutăţi măsură. Fie ca El să facă milă cu Dumneavoastră si să facă aceste greutăţi cât mai puţin simţite, pe cât se poate.
Vreţi să meritaţi o asemenea uşurare ?! Mai întâi uşuraţi-vă de păcate. Acum, de nevoie, staţi mult timp nemişcată, în tihnă… Şi aveţi mai multă vreme pentru îndeletnicirea cu sine şi cercetarea de sine. Cercetaţi-vă ca anchetatorul cel mai sever, apoi osândiţi toate câte nu-s drepte, pocăiţi-vă pentru ele şi să vă pară rău că v-aţi îngăduit aşa ceva, apoi spovediţi-vă, primiţi dezlegare şi, în cele din urmă, împărtăşiţi-vă cu Sfintele lui Hristos Taine. Prin toate acestea veţi merita să primiţi aşteptata şi dorita uşurare.
Două lucruri aduc asupra noastră mânia lui Dumnezeu, care apasă şi strâmtorează: neiubi-rea faţă de ceilalţi şi pofta, iar prima dintre acestea are mult loc în noi. Binevoiţi a vă osteni să scoateţi la iveală şi să tăiaţi fără să staţi pe gânduri toate cele prin care se vădeşte ea în Dumneavoastră, oricât de greu vi s-ar părea, întoar-ceţi-vă neiubirea nu asupra oamenilor, ci asupra lucrurilor prin care obişnuia ea să se arate în Dumneavoastră, scoţându-le afară. Nu vi s-a întâmplat să citiţi ori să ascultaţi cuvintele Apostolului: Lărgitu-s-a inima mea spre voi (v. 2 Cor. 6, 11) ? Aşa să vă lărgiţi şi Dumneavoastră inima, iar în schimb veţi primi ceea ce doriţi şi căutaţi.
Vă doresc toate cele bune în toate privinţele!
Domnul să vă dea binecuvântare!
Al Dumneavoastră voitor de bine,
Episcopul Teofan

Handicapaţii psihic sunt handicapaţi numai pentru noi, nu pentru sine şi nu pentru Dumnezeu. Duhul lor se dezvoltă pe o cale aparte. Poate că noi, cei „înţelepţi”, ne vom vădi mai prejos decât handicapaţii. Iar copiii sunt îngeri ai lui Dumnezeu cu toţii. Cei nebotezaţi, la fel ca toţi cei aflaţi în afara credinţei, trebuie încredinţaţi milostivirii lui Dumnezeu. Ei nu sunt fii vitregi şi fiice vitrege pentru Domnul. Ca atare, El ştie ce si cum şi în ce privinţă să rânduiască pentru ei. Mare este adâncul căilor lui Dumnezeu!
Asemenea probleme ar trebui să dezlegăm dacă am avea datoria de a veghea asupra tuturor şi de a-i rândui pe toţi. Iar întrucât această datorie n-a fost pusă asupra noastră, să lăsăm grija pentru ei Celui ce poartă grija tuturor. Noi trebuie să ne mântuim sufletul propriu. Vrăjmaşul şi pierzătorul de suflete caută să piardă prin grija de mântuirea altora sufletul căruia îi insuflă asemenea gânduri. Sfântul Antonie cel Mare cugeta odată la lucrurile acestea, dar îngerul Domnului i s-a arătat zicând: „Antonie! Ia aminte la tine însuţi, iar acestea nu sunt treaba ta”.

Pe fiul Dumneavoastra sa îl întelepteasca Domnul. Rugati-va pentru el cu rugaciunea de mama. Mai spuneti-i uneori si câte un cuvintel – dar acest cuvintel sa iasa din dragoste îndurerata si din plânsul inimii, fara reprosuri si vaicareli.

Fetiţa trebuie învăţată. De câte ori răul scoate capul, lămuriţi-o cât de vătămător este acest lucru şi adăugaţi că numai fetiţele-băieţoi fac aşa. Câteodată s-o mai şi „amendaţi”, nedându-i în acea zi vreun lucru care-i place, dar să nu vă arătaţi niciodată supărată, ca să vadă copilul că faceţi totul doar din dragoste.

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Suferiţi pentru copii. De asta este mama mamă, ca să sufere pentru copii. La suferinţă să adăugaţi însă rugăciunea, şi Domnul va face bună rânduială în viaţa lor. Amintiţi-vă de mama Fericitului Augustin. A plâns şi iar a plâns, s-a rugat si iar s-a rugat, şi a dobândit prin plâns şi rugăciune ce şi-a dorit: Augustin şi-a venit în fire şi a devenit ceea ce se cădea să fie.

Este bine că fiul Dumneavoastră este recrut. Viaţa de ostaş căleşte, îl deprinde pe om cu nevoia şi îl învaţă să fie răbdător. Bineînţeles, totul depinde în primul rând de ostaş.

POVAŢĂ CĂTRE O MAMĂ CU PRIVIRE
LA ÎNDRUMAREA FIULUI

Pentru fiul Dumneavoastră nu vă necăjiţi mult. Orice fel de a fi aţi vedea acum la el, viaţa îl va sili cândva să îşi facă cruce. Faptul că îi place agoniseala încă nu-i cine ştie ce necaz, înseamnă că o să fie om mai aşezat. Nu poţi să n-ai nici un avut, fiindcă trebuie să mănânci, să bei, să ai un acoperiş deasupra capului şi aşa mai departe: însă nădejdea trebuie pusă în Dumnezeu, nu în avuţie, şi trebuie făcută parte nevoiaşilor, învăţaţi-vă fiul să dea câte un bănuţ săracilor, măcar duminicile. Faceţi acest început, iar el va continua.
Nu-1 bateţi la cap nici cu rugăciunea, căci s-ar putea să se răzvrătească. Sfătuiţi-1 să se roage cât de puţin dimineaţa şi seara fără să citească nimic din carte, ci în gând, ridicându-şi ochii  spre Dumnezeu. Seara să mulţumească lui Dumnezeu pentru ziua ce a trecut, dimineaţa să facă cereri pentru ziua ce vine cu cuvintele sale, aşa cum ştie, dar lucruri cuviincioase. Pentru el e destul atât. Să facă trei-cinci metanii cu gânduri de acest fel, şi ziua să se mai roage din când în când lui Dumnezeu cu această rugăciune scurtă: „Doamne, miluieşte! Binecuvântează, Doamne !” Mai mult nu e nevoie. Spuneţi-i: „Nu-i aşa că nu-i greu ? Hai, bucură-mă, promite-mi că o să faci aşa”.
Tineretul vrea să trăiască pe pământ şi pământeşte. Sigur, altminteri nu se poate, căci pământeni suntem: dar nu se cade să uităm că pe pământ suntem pentru o vreme, şi încă scurtă, şi ca atare, deşi suntem pământeşti, nu pentru pământ am primit fiinţarea.

Copiii s-au înstrăinat de Dumneavoastră ? Uluitor… Ia vedeţi dacă nu sunteţi chiar Dumneavoastră vinovata. Dacă vă împărţiţi timpul numai între citit şi lucrul de mână, iar cu copiii vă ocupaţi puţin, încât ei nu văd de la Dumneavoastră mângâiere, ce este de mirare că s-au înstrăinat de Dumneavoastră ? Ce aţi căutat, aceea aţi găsit.
Nu vă puteţi mântui sufletul de una singură. Trebuie să faceţi loc neapărat şi grijii pentru copii, mângâierii faţă de ei, gingăşiei de mamă, îndrumării fără cuvinte.
Cu privire la sănătatea fiicei mai mari… acum e vară: câmpiile, pădurile, grădinile, scăldatul sunt medicamente naturale.

Fiul Dumneavoastră se teme să meargă la şcoală… Sfătuiţi-1 să se arate bun elev chiar de la început. Atunci va creşte din prima în ochii dascălilor şi ai colegilor, şi îi va fi mult mai uşor.
Domnul să-l binecuvânteze la două lucruri: în primul rând, să asculte cu atenţie lecţiile la şcoală, iar în al doilea rând, să studieze acasă cu înţelegere. Să nu se ruşineze să îşi întrebe colegii si pe cei mai mari cu privire la ceea ce nu pricepe.

Pentru fiul Dumneavoastră, care nu merge pe calea dreaptă, să vă pară rău şi să vă rugaţi. Ce să-i faci ? Trăim vremuri rele, tinerii văd şi aud multe lucruri rele. De asta devin şi ei răi. Va da Dumnezeu şi fiul Dumneavoastră îşi va veni în fire.