Cărţi Ortodoxe

Vă scriu ca să vă liniştesc, pentru că vă tulbură gândul: „Oare ce caracter are nora ?” Ce caracter are nora se va vedea mai apoi. N-aveţi de ce să vă faceţi griji înainte de vreme. Vă puteţi mărgini la dorinţa şi rugăciunea: „Trimite, Doamne, noră smerită, ascultătoare, harnică, gospodină, care să stea acasă, nu plimbăreaţă şi iubitoare de distracţii”. Dacă va trimite Domnul o astfel de noră, Ii veţi da mulţumită. Dacă nu va trimite, o veţi lua pe noră aşa cum este. Şi să nu vă văitaţi, ci să cugetaţi în linişte cum să îndreptaţi cele neîndreptate ale ei… Aţi văzut multe la viaţa Dumneavoastră, ştiţi şi cum se face asta. Mai cu blândeţea, mai cu asprimea. Va da Dumnezeu şi veţi îndrepta toate. Dragostea însă e mai puternică decât orice. Să vă iubiţi nora ca pe o fiică. Această dragoste va naşte în ea dragoste. Când se va întâmpla lucrul acesta, nu va mai fi nevoie de îndrumări, căci dragostea va rândui totul singură.

În ce priveşte faptul că aţi fost atrasă trupeşte de către un bărbat, mă alătur părerii Dumneavoastră de rău. Oricum, a trecut, slavă Domnului ! Acum trebuie să vă pregătiţi pentru viitor. Binevoiţi a face astfel: îndată ce se profilează la orizont o întâlnire cu un bărbat atrăgător, pune-ţi-vă inima la colţ si n-o lăsaţi să iasă, ţinân-du-vă simţămintele în frâu.
Atracţia bărbatului faţă de femeie şi a femeii faţă de bărbat este firească, însă ea poate fi ţinută totdeauna între anumite graniţe, unde nu poate clătina bunele hotărâri ale voinţei. Dacă vă veţi pregăti din vreme pentru întâlnirile de acest fel, simţămintele acestea nu vă vor covârşi. Dacă veţi exersa, veţi ajunge să întâmpinaţi orice bărbat, oricât ar fi el de frumos, ca şi cum nu ar fi bărbat, căci, potrivit Apostolului, în Domnul Mântuitorul nu e nici parte bărbătească, nici femeiască. Rugaţi-vă şi osteniţi-vă pentru asta, şi Dumnezeu vă va binecuvânta osteneala.

Leon (un oarecare ofiţer – n. rea. ruse) s-a îndrăgostit, dragostea s-a dovedit a fi fără speranţă, şi el se chinuie. Poftim leu!!! Şi încă nu leu simplu, ci leu ofiţeresc! Altora le comandă: „La drea-a-a-pta!”, iar el trage la stânga. Sieşi ar trebui să îşi comande: „La drea-a-a-pta!” Şi marş-marş… Ce rost are o astfel de purtare ? Dacă ar fi fost vreo nădejde, era logic să mai aştepte, dar dacă n-are ce aştepta ? Aceasta nu e dragoste, ci o durere rea a inimii, de care se apropie vrăjmaşul şi o aţâţă.
Patima orbeşte, iar vrăjmaşul bagă în ceaţă. Şi se chinuie omul, şi stai de te minunezi că-i place să se chinuie şi nu vrea să se depărteze de chinul său. Asta nu are nici o noimă. Omul trebuie să comande inimii: „Ciocul mic, nu sufla, că te fac zob!”, iar apoi să înceteze a se mai gândi la „ea”… Să arunce cât mai departe tot ce îi aminteşte de „ea”, să caute pete în soarele mân-dreţii „ei” si să se uite mai mult la acestea. Iată o apică destul de rece pentru răcorirea inimii, mai ales dacă lipsa de speranţe a dragostei tine de simţămintele fetei. Va trece suferinţa; o să mai vină câteodată, însă nu foarte arzătoare. Eu aveam douăzeci de ani când am trecut prin asta. Mi-am dat poruncă… şi a trecut. Au mai fost crize, dar am răbdat, fiindcă aveam în vedere un alt ţel. Bine este pentru cel ce suferă de această boală să aibă ceva de făcut. Dacă nu are, să-şi găsească.
Domnul să vă binecuvânteze pe voi toţi şi toate lucrurile voastre.

Nu ştiu dacă este sfârşit ispitelor ce vin de la vederea şi ascultarea femeilor. Atracţia faţă de femei ne este pusă în fire. Ca atare, cred că dacă nu-ţi vine să vomiţi când vezi femei, ci se întâmplă chiar pe dos, încă nu e nici un păcat… Păcatul începe de la poftite – iar de poftire se poate fugi întotdeauna. Fireşte, este mai bine să nu vezi femei şi să nu stai de vorbă cu ele, dar nu se poate. Prin urmare, este nevoie de răbdare, de trezvie, de pază a inimii şi de luptă cu sine. Domnul este aproape! Cuviosul loan Colov spune: „Când se apropie fiara, mă sui în copac”. La Domnul trebuie să scăpăm…

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Vrăjmaşul şi inima vicleană, iubitoare de păcat, tot încearcă să tragă oamenii de partea lor. Harul lui Dumnezeu ajută celui ce se păzeşte, iar pe cel ce se aruncă în foc îl lasă să ardă. Dumneavoastră trebuie să încetaţi a vă mai vedea cu „ea” şi a vă mai apropia de „ea”, mai ales când sunteţi singuri, dacă vreţi să scăpaţi de păcat. De câte ori nu v-aţi spus: „Nu o să mai fac”, si aţi tot făcut-o… Trebuie să vă ruşinaţi faţă de propria persoană şi să vă arătaţi nu uşuratic în cuvinte, nu uşuratic în gânduri, ci credincios Domnului.
Binevoiţi a vă pune lege să fiţi neclintit înaintea feţei Domnului. Trebuie să aveţi oarecare grosolănie atât faţă de sine cât şi fată de „ea”… şi dorinţa neînduplecată a o depărta de Dumneavoastră. Fără asta nici o încercare nu are rost.
Cu privire la intrarea în armată, vedeţi şi singur… Oricum, după mintea mea, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Veţi avea treabă de făcut, în timp ce acum nelucrarea vă învaţă la rele şi la răsfăţuri de tot felul. Eu cred că nici nu osândiţi imboldurile rele care se nasc în Dumneavoastră, ci cum apar, cum vă plecaţi lor. Vrăjmaşul vă trage la păcat ca de sfoară. Păcatul dinafară urmează pârguirii lăuntrice a poftelor şi a plecării voinţei către el… Trebuie totdeauna să înhăţaţi gândul dintâi şi să-1 goniţi, nelăsându-1 să treacă. Asta nu este deloc greu dacă veţi avea dorinţa de a vă păzi curat de păcat.
Domnul să vă dea binecuvântare! Mântuiti-vă!
Acum mi-am amintit că aici, în mănăstire, era cineva din neam de aristocraţi… era luptat de patima curviei. Ca atare, ţinea sub pernă o cravaşa, şi îndată ce trupul începea să-1 tulbure se plesnea fără milă cu cravaşa… Până la urmă şi-a smerit trupul. Ia încercaţi.

V-aţi lăsat ? ! Ţineţi-vă! Căci vrăjmaşul vă stă în coastă şi nu vă va lăsa cu una, cu două… Lup-tati-vă şi fiţi totdeauna gata de luptă. Scoa-teţi-vă din cap ideea că puteţi ţine calea cea bună cu uşurinţă, comod, şi că toate se vor rândui fără să vă daţi osteneala. Nu, nu se poate scăpa de osteneală şi de luptă până la sânge…
Amintiţi-vă cuvântul Apostolului: Că încă nu aţi stătut până la sânge, împotriva păcatului luptăn-du-vă (Evr. 12, 4). Aici este o anumită mustrare şi arătare a faptului că lupta până la sânge este cu neputinţă de ocolit.
Domnul să vă dea binecuvântare! Mântuiti-vă!
Al Dumneavoastră voitor de bine,
Episcopul Teofan

Vă pomenesc mult şi vă doresc binele cu osârdie, căci nu aveţi în suflet decât râvnă vie pentru lucrarea mântuirii. Domnul v-a chemat. Să mulţumim Domnului! Nu pregetaţi însă a face, în ce vă priveşte, toate cele de trebuinţă. Domnul a început în voi lucrarea înnoirii duhovniceşti. Credeţi şi nădăjduiţi că Cel care a pus început va şi desăvârşi (vezi Filipeni l, 6), dacă veţi păzi râvna vie şi nu vă veţi lăsa de ostenelile potrivite. Râvna este lucrare a harului şi mărturie a faptului că acest har adastă în voi nedespărţit, dând naştere vieţii harice. Atâta vreme cât este râvnă, este şi harul Sfântului Duh. El este foc. Focul este hrănit cu lemne. Lemnul duhovnicesc este rugăciunea… îndată ce harul se atinge de inimă, ia naştere întoarcerea minţii şi a inimii către Dumnezeu, care-i sămânţa rugăciunii. După aceea vine petrecerea gândului în cele Dumnezeieşti.
Harul lui Dumnezeu întoarce luarea-aminte a minţii şi a inimii către Dumnezeu şi o ţine acolo. De vreme ce mintea nu stă fără lucrare, când e întoarsă către Dumnezeu, la Dumnezeu se şi gândeşte. Ca atare, aducerea-aminte de Dumnezeu este adevărata însoţitoare a stării harice… Aducerea-aminte de Dumnezeu nu rămâne în nelucrare, ci duce negreşit în starea de vedere duhovnicească a desăvârşirilor Dumnezeieşti şi a lucrurilor Dumnezeieşti: a bunătăţii, a dreptăţii, a facerii lumii, a purtării de grijă, a răscumpărării, a judecăţii si răsplătirii. Toate acestea alcătuiesc împreună lumea Dumnezeiască, altfel spus tărâmul duhovnicesc. Cel râvnitor petrece în acest tărâm şi nu iese din el: aceasta este însuşirea aparte a râvnei. Vreţi să vă păstraţi râvna ? Păstraţi toată aşezarea sufletească arătată… Să aveţi întotdeauna la îndemână lemne duhovniceşti şi îndată ce veţi băga de seamă că focul râvnei slăbeşte, luaţi un butuc din lemnele duhovniceşti şi puneţi-l pe focul duhovnicesc. Şi totul va merge bine. Din suma tuturor acestor mişcări duhovniceşti iese frica lui Dumnezeu – starea evlavioasă înaintea lui Dumnezeu în inimă… neîncetat daţi viaţă acestei stări, şi vii veţi fi…
Aţi înviat, aşa cum spuneţi, şi de veţi face aşa, veţi întotdeauna numai în starea omului înviat.

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Mare fericire e faptul că în locul unde v-aţi mutat puteţi merge la biserică – în casa Dumnezeului nostru. Această lucrare având, nu vă va fi greu să puneţi după aceea în rânduială şi toate celelalte: masa, somnul, rătăcirea simţurilor (a ochilor, urechilor, gustului, mirosului şi pipăitului, iar a mai ales a limbii), şi celor care vă cer daţi-le după putere; fiţi amabil, blând, respectuos faţă de toţi, maleabil, nu certăreţ. Frica lui Dumnezeu si aducerea-aminte de moarte să împărătească înăuntrul Dumneavoastră, împărtăşiţi-vă cu Sfintele Taine după rânduială: nu vă leneviţi a vă apropia de împărtăşanie, dar să fiţi totdeauna pregătit.
În ce priveşte alegerea duhovnicului, nu ştiu ce să vă spun, fiindcă nu ştiu pe nimeni. Alegeţi singur. Dacă nu puteţi să vă hotărâţi, faceţi cum au făcut Apostolii când au ales alt Apostol în locul lui Iuda cel căzut, aruncând sorţul. Sau cereţi sfatul celor care cunosc preoţii din partea locului.

Vă tulbură situaţia Dumneavoastră exterioară, atât cea prezentă, cât mai cu seamă cea viitoare. Vă tulbură nu atât din grija pentru sine, cât din grija pentru familie. Vărsaţi-vă la Domnul grija şi rugaţi-vă să rânduiască aşa cum este plăcut sfintei Lui voi. Oare familia Dumneavoastră nu-i a lui Dumnezeu ?! Şi oare El nu poartă grijă de ea, cum poartă grijă de toţi ?
A vă ruga pentru rezolvarea problemelor materiale nu e păcat… Cel ce ne-a învăţat să spunem la rugăciune: Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi nu Se va simţi jignit când ne vom ruga şi pentru celelalte lucruri lumeşti – bineînţeles, încredinţând deznodământul sfintei Lui voi. Familia este o cruce pentru cap! Răbdaţi su-punându-vă Domnului; făcând tot vă stă în putere, încredinţaţi totul în voia lui Dumnezeu.

Varvarei să-i dea Domnul naştere uşoară… La noi au început să nu mai aleagă numele pruncilor după rânduiala dată de Dumnezeu, iar această rânduială este aşa: alegeţi numele după calendar, fie numele sfântului pomenit în ziua când se va naşte pruncul, fie numele sfântului pomenit în ziua în care se va boteza, fie numele unui sfânt pomenit în primele trei zile după botez.
Şi cu ospăţul prin care se arată bucuria naşterii pruncului au început lucrurile să meargă strâmb. Dacă te ţin curelele, fă altfel: dă săracilor şi nevoiaşilor ceea ce ai vrut să cheltuieşti pentru ospăţ. Şi fă asta fără să alegi: ce săraci îţi va trimite Dumnezeu, acelora să le dai. Dumnezeu vede totul. Am zis: „dacă te ţin curelele”, fiindcă poate că îţi va veni tare greu să calci peste obicei.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe amândoi şi pe pruncul vostru.