Cărţi Ortodoxe

Îmi pare rău pentru rătăcirile fiului Dumneavoastră. Dacă are împreună-pătimire neminci-noasă faţă de săraci, asta poate atrage asupra lui mila lui Dumnezeu, care trezeşte la adevăr şi îndreaptă viaţa.
Celui mai mic să-i spuneţi în taină: „Nu asculta ce spune fratele tău; vorbeşte gura fără cap”.
Vrăjmaşul îşi seamănă pretutindeni neghinele, care fac cercuri prin văzduh şi aterizează în sufletele celor care stau cu gura căscată, adică fără luare-aminte la sine.

DESPRE ACEEAŞI ŞI
DESPRE EDUCAREA COPIILOR

Cu fiul Dumneavoastră cel rătăcit nu aveţi alta de făcut decât să vă rugaţi, şi Domnul va rândui mântuirea lui, dacă va vedea la el vreo maleabilitate cât de mică.
Micuţa Dumneavoastră are personalitate. Asta înseamnă că trebuie să fiţi foarte prudentă, să faceţi cumva în aşa fel încât ea să vă împlinească voia crezând că face ce vrea ea. Totuşi, pentru educarea caracterului ei este folositor şi să o puneţi să facă ce nu doreşte.
Vasile, fratele doamnei Narâşkina, era căsătorit cu o englezoaică. Ei îşi creşteau copiii în aşa fel încât întreaga zi le era împărţită între felurite îndeletniciri, şi copiii nu îndrăzneau să nu facă la ora stabilită ceea ce aveau în program ori să facă altceva. Bineînţeles, în program erau jocuri şi toate celelalte. Aşa aţi putea s-o deprindeţi şi Dumneavoastră pe micuţă.

Pe „Negruţa” s-o întărească Domnul. Să nu privească îngrijirea micuţei ca pe o sarcină pusă în cârca ei de oameni şi împlinită pentru oameni, ci ca pe o lucrare încredinţată de Domnul însuşi şi bineplăcută Lui. Să caute spre Domnul şi să îi spună în conştiinţa sa: „Pentru Tine, Doamne, fac asta. Ajută-mi şi primeşte cu bunăvoinţă această osteneală”.

DESPRE POVAŢA
PE CARE TREBUIE S-O DEA O MAMA
FIICEI SALE ARŢĂGOASE
Îmi pare foarte rău că „Negruţa” e arţăgoasă… Trebuie s-o învăţaţi să deprindă stăpânirea de sine. Faceţi precum urmează: când iese la iveală această neputinţă a ei, să nu-i spuneţi nimic, fiindcă si Dumneavoastră sunteţi puţin neliniştită atunci, iar ea e tulburată, în starea aceasta, nimic din ce-i veţi spune nu va avea vreo urmare bună. După ce vă veţi linişti amândouă (în aceeaşi zi sau în cea următoare), spuneţi-i cu dragoste de mamă: „Vrei să fii cea mai înţeleapta fată ? Niciodată nu-ţi îngădui slăbiciunea de a-ţi da drumul la gură sau de a face vreo mişcare care arată că în sufletul tău e neorânduială… Asemenea ieşiri te înjosesc întotdeauna şi dovedesc că nu te poţi stăpâni. Mă doare să văd la tine asta. lubindu-te, îţi doresc să fii desăvârşită întru totul, lucru care nu-i complicat deloc. Fă aşa: când sufletul tău începe să se mişte spre tulburare, potoleşte această mişcare, şi de-abia apoi spune şi fă ceva – iar câtă vreme eşti tulburată, taci”…
Câteva experienţe nu cu totul reuşite vor duce, poate, la unele reuşite… Vă doresc din tot sufletul spor în toate.
Mântuiţi-vă! Binecuvântează, Doamne!
Al vostru rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan